De ce urăsc camapania electorală

E din  nou campanie electorală pe la noi. Orașul e împânzit de mutrele serioase a unor politicieni pe care aveam speranța să nu îi mai vedem.

Mă simt invadată de panouri electorale, sunt chiar peste tot. Deja îmi e frică și să ies din casă.

Mă gândesc câtă risipă de hârtie se face și de bani.

Sper într-o zi să renunțăm la narcisismul acesta politic și lupta adevărată dintre candidați să nu se facă pe afișe, panouri ci la dezbateri, la întâlniri cu alegătorii, căci astfel se poate cunoaște un candidat mai bine.

Eu urăsc campania electorală, nu îi văd sensul la momentul actual.  Candidații la alegerile locale din 14 iunie au un trecut politic, au experiență și au ocupat funcții în care și-au arătat calitățile dar și defectele.

Eu aleg pe cine să votez după faptele sale. O disprețuiesc pe Zina pentru declarațiile ce le-a făcut la 7 aprilie, și că face parte din echipa lui Dodon, nu îmi place de Serafim Urecheanu deoarece când a fost primar nu a făcut prea multe pentru oraș, și lista poate continua.

Campania electorală nu îmi va schimba opinia deja formată despre candidați.

Politicienii trebuie să înțeleagă că  oamenii au nevoie de ei și viceversa nu doar în campanie electorală, ci mereu.

O nouă dezamăgire: Alegerile parlamentare din Basarabia

Pe 30 noiembrie au avut loc  alegerile parlamentare din Republica Moldova.

Rezultatul m-a dezamăgit, dar nu m-a uimit. Concluzia e una simplă: românii de peste Prut nu au cultură politică.

Aceleași partide despre care se știe că sunt corupte, aceleași partide au ajuns la guvernare.

Iar acum PL , PD și PLDM nu pot forma o coaliție. Nu știu a cui e vina. De fapt, cred că cei mai vinovați sunt cetățenii cu drept de vot.

Cele 3 partide nu pot ajunge la o înțelegere, și tot ce fac e să se acuze reciproc.

Ambițiile politicienilor sunt prea mari și ar trebui ca răbdarea cetățenilor să fie invers proporțională cu ambițiile conducătorilor aleși.