Un stat- mulţi bani şi mereu în deficit bugetar. Un stat agrar dar importăm fructe şi legume din alte ţări. Un stat micuţ care se zbate între Rusia şi UE, dar care mai are mentalitatea comunistă şi nici nu îşi cunoaşte istoria.
Dar ce fac cetăţenii acestui stat micuţ şi frumos, cu mulţi copaci verzi şi multă viţă de vie? Desigur că ocupaţia lor de bază e să bea vin şi să dezbată cele mai grave probleme în birou (în RM are denumirea de beci).
Atât timp cât cetăţenii au bani de ţigări şi băutură, ei sunt mulţumiţi, ei nu se vor chinui să citească ştirile, ziarele pentru ei sunt bune doar de curățit cartoafe. Pentru această categorie de oameni eroul lor naţional este fostul preşedinte. Şi din păcate, categoria respectivă de oameni are dreptul de a vota, au dreptul de a distruge statul în care trăiesc prin diferenţa lor.
O altă gravă problemă e clasa politică. Se schimbă doar personajele, scenariul rămâne însă acelaşi. Pentru ei, prioritar e să rămână la conducere, şi toate acţiunile lor sunt o campanie electorală, ce aduce doar daune statului. Oamenii nu vor fi hrăniţi cu promisiuni. nu vor trăi cu vorbe goale şi speranţa că într-o zi schimbarea va veni. Nu mai furaţi, şi oamenii vă vor alege, nu mai promiteţi şi oamenii nu se vor dezamăgi în voi, şi poate vom ieşi din criza politică.
Iar obligaţia cetăţenilor e să conștientizeze că implicarea lor în viaţa socială şi politică e extrem de importantă, indiferenţa cetăţenilor distruge un stat. Cetăţenii cu adevărat pot schimba ceva, şi să nu mai fei o turmă de oi.
A fost doar o concluzie subiectivă.

Tânăra generaţie. EL

De mic copil hoinăream pe străzi, căci ai mei lucrau pentru un salariu de nimic. M-am născut într-un oraş aglomerat, murdar. Eram înconjurat doar de foşti deţinuţi sau băieţi care furau pentru a avea bani de băutură droguri şi femei. Aşa mi-am trăit copilăria, cu televizorul şi povestirile din ogradă. Nu citeam decât subtitrările de la filme. Nu mă interesau cărţile, mi se păreau plictisitoare. În clasele primare mai ublam şi eu pe la şcoală, nu aveam note rele căci profa era bună. În gimnaziu am început să fumez, mai mult eram la o bere cu colegii. La lecţii dacă veneam, înjuram profii. Nu îmi plăceau ştirile lor infecte, chiar nu mă interesa ce se întâmplă în ţară. Mai bine sunt la o petrecere cu berea în mână, decât acasă citind ziare. Nu înţeleg pentru ce să mai învăţ dacă nu e de lucru în ţara asta. Nu vreau sa fiu sclav şi să lucrez pe bani puţini. Cam aşa gândeam în anii de liceu. Nu îmi păsa nici de BAC, nici de viitor, trăiam prezentul, distracţii, fete, droguri. Îmi trăiam adolescenţa. Mi se părea ca sensul vieţii e să te distrezi, să ai mulţi prieteni cu care să ieşi, multe fete lângă tine. Nu conta ce notă ei la şcoală, conta câte pahare de ţuică poţi bea. Bacul l-am dat şi eu pe 5. Chiar nu ştiu cum l-am trecut. Părinţii mei erau divorţaţi de când eram mic copil, şi erau mai mult ocupaţi cu iubitul şi iubita de câteva luni, şi cam uitau de mine. Nu dau vina pe ei că eu nu am realizat nimic, dar aveam şi eu nevoie de atenţie şi de o mustrare. După liceu doream să îmi găsesc de lucru. Lucram şi eu ca hamal. Cu banii câştigaţi mă distram. Nu conta ziua de mâine. Nu conta nimic pentru mine. Nu vroiam o familie căci mi se părea atât de banal, dar am lăsat-o pe una însărcinată. M-am căsătorit cu ea. Aveam o familie la 24 de ani. Mi se părea că eram într-o închisoare. Trebuia să lucrez pentru ei, nu pentru mine, S-a terminat distracţiile şi aventurile de o noapte. Am decis cu soţia mea să plec peste hotare la cules fructe. Nu am văzut cum mi s-a născut copilul, nu am fost alături de el în primii săi ani. M-am întors acasă mândru că am bani de apartament, maşină. Mă simţeam mai presus decât ceilalţi tocilari care acum lucrau pentru bănuţi. Fiul meu deja era la şcoală, la una dintre cele mai scumpe, şi avea note foarte bune. Iar eu mă lăudam cu lanţuri de aur, cu haine scumpe şi de firmă. Aveam de toate. Mă certam des cu soţia, avea un amant. De fapt aveam şi eu amante, doar că le schimbam ca pe ciorapi. Îmi plăceau fetele tinere care erau cu mine din cauza banilor. Şi pentru o sumă de bani îţi spuneau că te iubesc, şi îşi înşelau iubitul. În România m-am legat cu nişte tipi care aveau afaceri ilegale. Vindeam droguri şi câştigam bani frumoşi. Îmi era totuna de proştii care mureau de la supradoză. Şeful meu a avut ideea să deschidem şi o clinică pentru drogaţi şi alcoolici. Mi se părea o afacere cu un profit uriaş. Cam asta făceam. Fiul şi soţia aveau de toate, trăiau în lux şi eu nu mă băgam în viaţa lor. Mi se părea că nu îi cunosc, chiar dacă eram o familie. Fiul meu a ajuns să fie dependent, şi apoi am aflat că anume eu îi vindeam droguri, de fapt le cumpăra un prieten de ai lui, dar erau de la mine, cumpăraţi din banii mei. L-am internat în clinică crezând că se va face bine, dar când a ieşit a murit de la supradoză. Soţia mea după moarte fiului a divorţat. Eu am rămas singur… Fără familie, fără demnitate şi doar cu remuşcări. Mi-am trăit viaţa în zadar.

7.04.2009- 7.04.2011

E o poveste a tinerilor ce şi-au dorit o schimbare. S-au spus prea multe vorbe dar au fost prea puţine fapte. După doi ani de tăcere, după doi de promisiuni, mai pot avea tinerii încredere?
7 aprilie 2009- nu a fost nici revoluţi, e nici lovitură de stat. a fost un moment în care se credeau liberi, liberi de a decide ei soarta Republicii Moldova. Credeau că distrugând Parlamentul, Preşedinţia vor distruge partidul comunist ce ne-a ţinut 8 ani în dictatură.
Sunt multe întrebări fără răspuns, dar dacă nu era 7 aprilie, nu era nici AIE la conducere.

Dialog cu îngerul

Eram singur în biserică, singur cu gândurile mele. Mă rugam pentru ea, să fie ea fericită.
- O iubeşti?
- Cum iubesc florile soarele,şi când razele le ating petalele, în mireasmă le îmbraţişează. Cum iubesc fluturii cerul, când le mângâie aripile cu atingeri de vară.
- Atunci de ce ai lăsat-o?
- E un înger, nu vroiam să îi rup aripile, vreau să zboare către nouri, să nu simtă pământul îngheţat de durere.
- Nu puteţi zbura împreună, ţinundu-vă de mână?
- Va pluti într-o rochie de mătase printre nouri , ţinând fericirea ei de mâini, nu suferinţa.
- Ai renunţat la ea?
- Îi voi iubi mai mult zâmbetul decât lacrimile. O voi privi cum se curăţă de spini, şi va rămâne doar gingaşul trandafir care va străluci de blândeţe.
- Dar poate dragostea ei eşti tu? Poate ea e?
- e o dulce floare de tei, ce te alină cu farmecul ei şi te duce în lumea copilăriei. Ea e puritatea sufletului meu.
- Dar ea nu te iubeşte? Ea nu luptă pentru tine?
- A luptat. Dar nu pot să îi dăruiesc cerul cu stele, ci doar nourii înegriţi de lacrimi. S-a rănit de prea multe ori luptând cu o inimă de piatră, şi de fiecare dată când lovea în ea, cădea în genunchi cu mâinile sfâşiate, cu ochii în lacrimi, dar se ridica şi apoi din nou aceeaşi luptă. Lupta cu o fantomă, o fantomă ci o hrăneam eu cu indiferenţă. O fantomă ce îi răpea liniştea, ce o arunca în umbre de foc. Era fantoma sufletului meu. Dar acum e liberă, nu mai are pe chip răni, nu mai are pe obraji lacrimi. Acum e fericită.
Glasul a dispărut. Eram eu singur. Plângeam, în lumina lumânărilor, privit de icoane îi rosteam că o iubesc. Mie dor de ea. De îngerul meu….

Analiza legii privind combaterea şi prevenirea discriminării

Proiectul de Lege privind Prevenirea şi Combaterea Discriminării a fost avizat de Guvern și urmează a fi examinat în Parlament. ONG-rile pentru apărarea drepturilor sunt pentru adoptarea acestei legi deoarece după părerea lor ca un stat ce dorim integrarea europeană este necesar să avem aşa legi. Şi cu economia noastră chiar dacă am fi cea mai tolerantă ţară nu vom intra în UE. Biserica şi ong-urile cred că aşa o lege atentează la familia tradiţională şi homosexualii li se vor da dreptul de a se căsători şi a adopta copii.

Problema “Ţinutului Secuiesc”

 

Presedintele Traian Basescu a transmis etnicilor maghiari din Romania, cu ocazia zilei de 15 martie, un mesaj de “simpatie si de sustinere”, precum si invitatia de participare in continuare la proiectul comun de modernizare a societatii romanesti:

“Fiindca doar astfel putem reusi sa ne intelegem mai bine unii cu ceilalti, sa ne sprijinim si sa progresam impreuna.(…) Revolutia, inceputa pe 15 martie 1848, a intrunit un larg consens in societatea vremii si a fost sustinuta de cele mai luminate personalitati ale epocii, uneori chiar cu pretul vietii, cum a facut-o poetul Petofi Sandor. Astazi cu totii suntem chemati in acelasi spirit de ideile revolutiei franceze pentru a continua procesul de modernizare al statului in care traim. Responsabilitatea si solidaritatea sunt cuvintele de ordine care alaturi de egalitate definesc scopul nostru comun. Sunt valorile pe care Romania si Ungaria si le-au asumat atunci cand au aderat la structurile euro-atlantice. Si acestea sunt principiile care trebuie sa reprezinte o prioritate majora care sa ghideze actiunea noastra comuna.”

Şi ca o replica din partea ungurilor, ca un exemplu de intelegere interetnica Csibi Barna, unul dintre liderii organizatiei extremiste Garda Maghiara, in cadrul caruia o papusa care il reprezenta pe Avram Iancu a fost judecata si spanzurata. In cadrul “spectacolului” oferit de Csibi Barna, Avram Iancu a fost judecat de “un tribunal”, fiind acuzat de crima impotriva umanitatii si genocid, iar in urma “sentintei” de condamnare la moarte prin spanzurare, el a fost spanzurat.

Criza europeană

După primul război mondial Europa definitv şi-a pierdut dominaţia globală. După două războaie mondiale, Europa a devenit dependentă de o mare putere- SUA. Europa e în declin social. economic, cultural. Europa nu mai este centrul lumii, nu mai este scena în care se decide destinul politic.